Cumplita sectă de călugări care se auto-mumificau. Care erau motivele din spatele acestei practici?

Soarta te poate împinge în direcții nebănuite, dar mumificarea de viu nu este una dintre cele mai bune. Totuși, pentru anumiți călugări budiști japonezi din secta Shingon, prefectura Yamagata, mumificarea de viu nu este un concept înspăimântător. 

În realitate, acesta era unul dintre cele mai bune scenarii prin care putea trece un om. Motivul este dat de faptul că, între 1081 și 1903, undeva la 30 de membri ai sectei au decis să o facă. S-au mumificat până au devenit sokushinbutsu sau „Budha în acest corp”, indică IFL Science.

• Ignaz Semmelweis: Pionierul igienei moderne și Salvatorul Mamelor. Cum a schimbat un medic istoria medicinei cu…
• Ionel Brătianu, regele neîncoronat care a condus România din umbră şi s-a iubit cu nora lui…

„Procesul auto-mumificării este lung și asiduu, fiind nevoie de până la trei ani de pregătire înaintea morții”, a explicat Davey Young în Atlas Obscura. „Elementul central al acestor pregătiri era reprezentat de o dietă numită mokujikigyō, care însemna antrenamentul mâncatului de copaci”.

Un regim spartan

Denumirea este potrivită: timp de o mie de zile, călugării ar trăi doar cu ace de pin, nuci, rădăcini, muguri din copaci și, în unele cazuri, chiar pietre, toate acestea luate din muntele unde se autoizolau. Dacă asta nu sună foarte atractiv, ei bine, tocmai asta este ideea.

Acești călugări credeau că această dietă extremă va „întări spiritul” și „îi va îndepărta de lumea umană comună”, scrie Young – dar dintr-un punct de vedere mai practic, i-ar priva de calorii și nutrienți, eliminând toată grăsimea și umiditatea care încurajează degradarea după moarte.

După finalizarea acestui regim de trei ani, călugării erau teoretic gata să moară – sau, după cum considerau ei, să intre în nyūjō, o stare de meditație atât de profundă încât este, în esență, un fel de animație suspendată. Cu toate acestea, ai o singură șansă la auto-mumificare, așa că dacă vrei să o faci corect – motiv pentru care unii călugări au petrecut până la zece sau unsprezece ani urmând această viață strictă, singuratică, de munte. După ciclul lor final, ei tăiau mâncarea cu totul și beau doar apă sărată în ultimele sute de zile din viață.

Auto-mumificarea, considerată o onoare

Trebuie să fi fost un echilibru greu de găsit pentru călugării bătrâni și înfometați. Încercați să intrați în nyūjō prea devreme și este posibil să nu fiți suficient de uscat pentru a obține mumificarea – asta ar însemna un eșec complet, deoarece trupul călugărului va fi exhumat și examinat pentru semne de putregai și, dacă ar fi găsit, ar fi pur și simplu îngropat ca orice cadavru normal non-Buddha.

Cu toate acestea, acordați prea mult timp în pregătire și riscați să muriți accidental de foame sau boală – supraviețuirea timp de 100 de zile doar cu apă este practic o ispravă supraomenească în sine. Mai multe monumente de piatră au rămas în memoria acelor aspiranți sokushinbutsu care nu au reușit.

Dar pentru cei suficient de norocoși care au supraviețuit destul de mult pentru a simți cum trupurile lor încep să moară, următorul pas era puțin mai blând: o ceașcă de ceai și statul. În mod special, ceaiul era făcut din scoarța speciei Toxicodendron verniculum, care conținea aceleași toxine găsite în iedera ortrăvitoare. Statul se făcea pe o  cutie de pin la fundul unei găuri de trei metri adâncime în pământ. Cutia avea mai apoi să fie îngropată într-un strat de cărbune, cu un mic pai din bamboo pentru aer. Astfel, călugării erau lăsați să mediteze până ce mureau.

O practică cu urme care pot fi văzute și astăzi

O mie de zile mai târziu, presupunând că putreziciunea nu se instalase încă, călugării erau declarați sokushinbutsu și puși în raclă. Chiar și astăzi, în anumite temple budiste, pot să fie observate rămășițele mumificate ale acelor călugări care, potrivit tradiției, au devenit atât de iluminați încât au păcălit moartea. Nu vor mai fi observați pe tărâmul viilor pentru aproximativ 5,67 milioane de ani, spun învățăturile, moment după care se vor întoarce pentru a-i ghida pe cei merituoși spre Nirvana.

Chiar dacă aceste practici pot părea barbare, secta nu este singura grupare religioasă care crede în nemurirea prin integritatea trupului. De fapt, unul dintre motivele pentru care incinerările au fost atât de multă vreme interzise în Europa a fost legat de faptul că, de fapt, creștinii credeau că acestea vor împiedica decedatul să fie înviat în Ziua Judecății.

Dincolo de toate acestea, poate că sokushinbutsu are sens din anumite puncte de vedere. Poate că ei chiar se află într-o stare de meditație profundă și perpetuă, așteptând trecerea celor șase milioane de ani. Nu putem decât să așteptăm și să vedem.

Vă mai recomandăm și: 

Cercetătorii studiază cum reacționează elefanții la moarte folosind videoclipuri de pe YouTube

Iisus, Budha si vechii egipteni erau ucrainieni?

Arheologii au descoperit un ”atelier” de mumificare

Cercetătorii au descoperit că pot identifica demența după viteza mersului